Apel către toţi oamenii de bună credinţă:

Timp de secole această bisericuţă de lemn a fost mama spirituală a dinastiei Russo şi a tuturor creştinilor din Măcăreuca. Actualmente această podoabă a meşterilor populari din Basarabia de altă dată, necesită o reparaţie capitală. Pentru ca să putem păstra bisericuţa şi pentru generaţiile viitoare, avem nevoie de sprijinul frăţiilor voastre.

Fie ca Bunul Dumnezeu să vă sporească şi să vă întărească la fapte bune. Iar ajutorul frăţiilor voastre să-L primească întocmai ca pe bănuţul văduvei!

marți, 16 iunie 2009

Biserica din Măcăreuca după 1989

Odată cu descătuşarea sufletelor şi revenirea la credinţă, biserica de lemn a fost eliberată, renovată şi deschisă pentru credincioşi. În ea şi acum se fac slujbe pe timp de iarnă.
În anul 1989 măcăreucenii au ţinut sfat şi au hotărât să continue construcţia bisericii din piatră. Zidurile s-au păstrat bine, fără a se surpa. Spre fericire, proiectul a fost păstrat pe părţi de Măşunea Grecu şi Olga Viţă.
Lucrările au fost reluate chiar în acelaşi an, 1989. Gospodăria colectivă din localitate (director Ion Furtună) a alocat 60 mii de ruble, contribuind şi cu materiale de construcţie. Dar s-au mai adunat mijloace băneşti şi din jertfele sătenilor. Cu condica de milă au mers în 33 de sate vecine Ion Jitaru, Liba Cobâlaş, Vera Boţaniuc. Timp de 2 ani meşteri , brigăzi de construcţie ale kolhozului , precum şi meşteri de la ochiul Alb, ajutaţi de oameni din sat, au înălţat puţin pereţii, au construit turnurile şi clopotniţa, acoperindu-le cu tablă. S-au tencuit pereţii interiori şi exteriori, s-a amenajat şi s-a înzestrat biserica cu atributele de cult. A fost săpată o fântână şi zidită o casă parohială. Curtea a fost împrejmuită cu un gard metalic. Picturile murale şi ale icoanelor aparţin lui Mihail Ţurcanu, măcăreucean de baştină.
Biserica a fost gata în primăvara anului 1991. Pe 21 aprilie dangate de clopote vesteau marea sărbătoare – ziua sfinţirii noului locaş sfânt.
La ceremonia de sfinţire a bisericii a participat un sobor de preoţi în frunte cu Prea Sfinţia Sa Petru, Episcop de Bălţi, susţinut de corul unit al parohiilor Cotova şi Zguriţa. Părintele Pavel Vuluţă, paroh al catedralei în construcţie din or. Drochia, a dat citire telegramei de felicitare din partea preşedintelui Republicii Moldova Mircea Snegur. Cuvând de felicitare a rostit preotul Ioan Grigoraş, deputat în parlamanetul ţării, paroh şi însufleţitor al construirii bisericii din Măcăreuca.
Acuma la Măcăreuca sunt două biserici: cea din lemn, care ne mărturiseşte despre vechimea de veacuri şi dăinuirea credinţei creştine, şi cea nouă simbol al rezistenţei creştinilor vitregiilor regimului ostil sovietic şi a odioasei ideologii comuniste – pe de o parte – şi neclintita dorinţă a credincioşilor de a urma poruncile şi căile Domnului – pe de altă parte.
Din anul 1995 la biserica din Măcăreuca slujeşte protoiereul Gheorghe Cojocaru.

Vitalie Zagaievschi Dăinuie Credinţa în veacuri, Chişinău 2007.

Un comentariu:

  1. Parinte, daca se poate sa faceti public pe site un cont bancar sau o alta modalitate prin care cei interesati sa contribuim la sustinerea acestei campanii ... Sa ne ajute Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere

Mărturii din vremurile demult apuse despre Măcăreuca :

Mă găseam în acel timp la rudele din satul Macareuca din judeţul Soroca, în vacanţa şcolară de vară, ca proaspăt promovat în clasa a IV-a de liceu. (Liceul "Ion Creangă", din Bălţi).

Macareuca era un sat neaoş românesc, în care vieţuiau vreo 300 de familii care nu ştiau să grăiască decît româneşte, şi care era plasat între satul Cotova, locuit mai mult de ruteni, şi tîrgul Zguriţa, care avea o populaţie majoritar evreiască, vădit filorusă, dar care se găsea înconjurată numai de sate în care vibra un curat simţămînt românesc: Zgura, Popeşti, Nicoreşti etc. Locuitorii din Macareuca erau pravoslavnici, harnici şi gospodari de mare ţinută, extrem de comunicativi. Se simţea în întreaga atmosferă a satului o notă de bunătate, de deschidere sufletească, de românism, pe care boierul Macarov, posibil un predecesor de-al marelui scriitor Alecu Russo, o imprimase. De la urmaşii acestora, rudele familiei mele au cumpărat frumoasa casă în care mă găseam în ziua în care aflasem, cu totul întâmplător, despre cedarea forţată către ruşi a Basarabiei. În după-amiaza zilei de 28 iunie 1940, plouase cumplit. Antena radioului, căruia, din an în Paşti, mai catadicseam să-i dau drumul, se prăbuşise de furtună. Mînat în casă de răutăţile vremii de afară şi curios să văd dacă radioul mai funcţionează, am pornit aparatul, iar în acea clipă se transmitea un comunicat senzaţional.

"Atenţiune, atenţiune! Basarabia a fost cedată Uniunii Sovietice şi, potrivit ultimatumului dat de către ruşi, retragerea instituţiilor şi a părţii din populaţie care doreşte se va putea face în termen de 4 zile, după care trupele ruseşti vor intra în Basarabia! Atenţiune, atenţiune!...".

fragment din Alte amintiri despre ocuparea Basarabiei şi a Bucovinei de către ruşi... De Marga-Rita Popeli-Tatu
free counters