Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui!

Părintele paroh al bisericii din Măcăreuca, Drochia, face un apel către toţi oamenii de bună credinţă:
Fraţi creştini, timp de secole această bisericuţă de lemn a fost mama spirituală a dinastiei Russo şi a tuturor creştinilor din Măcăreuca. Actualmente această podoabă a meşterilor populari din Basarabia de altă dată, se află într-o stare de degradare continuă şi necesită urgent o reparaţie capitală. Pentru ca să putem păstra bisericuţa şi pentru generaţiile viitoare, avem nevoie de sprijinul frăţiilor voastre.

Fie ca Bunul Dumnezeu să vă sporească şi să vă întărească la fapte bune!

Pr. Gheorghe Cojocaru

Părintele Gheorghe Cojocaru de 14 ani preot la Măcăreuca (Foto)

Prima Sf. Liturghie la Măcăreuca (1995)

Slujba Învierii la Măcăreuca (2005)

Părintele Gheorghe împreună cu dascălul, sfinţesc şcoala din Măcăreuca (2006)

Taina Sf. Botez în biserica de lemn din Măcăreuca

Păr. Gheorghe slujind alături de adormitul întru Fericire P.S. Dorimedont, Episcop de Edineţ şi Briceni (noiembrie 2004)

Portalul creştin Ortodox ORTODOXIA susţine campania "Ajută biserica din Măcăreuca!"

Părintele Iulian, parohul bisericii din Lucaşeuca, Orhei, şi coordonatorul portalului creştin Ortodox www.ortodoxia.md, susţine cu dragoste, campania "Ajută biserica din Măcăreuca!"

Campania "Ajută biserica din Măcăreuca!"

Comunitatea Creştină Ortodoxă Sfântul şi Dreptul IOAN de Kronştadt şi Sfântul Mucenic VICTOR, biserica "Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava" din mun. Chişinău, susţine campania "Ajută biserica din Măcăreuca!"

A.S.C.O.R. - Chişinău susţine campania "Ajută biserica din Măcăreuca!"

A.S.C.O.R. - Chişinău

Portalul tineretului Ortodox LOGOS susţine campania "Ajută biserica din Măcăreuca!"

Ajută la reparaţia capitală a bisericii vechi din satul Măcăreuca (1793)

Ziarul Flux susţine campania "Ajută biserica din Măcăreuca!"

Biserica de lemn din Măcăreuca – o comoară a Ortodoxiei basarabene

Biserica de lemn din Măcăreuca, aşa cum este azi

Actualmente la Măcăreuca sunt două biserici: cea din lemn, care ne mărturiseşte despre vechimea de veacuri şi dăinuirea credinţei creştine, şi cea nouă de piatră, simbol al rezistenţei creştinilor vitregiilor vremii şi neclintita dorinţă de a urma poruncile şi căile Domnului.

Din anul 1995 la biserica din Măcăreuca slujeşte protoiereul Gheorghe Cojocaru. Ultima dată părintele Gheorghe ajutat de creştinii din Măcăreuca au făcut o reparaţie cosmetică la biserica de lemn în anul 2000. De atunci şi până astăzi din lipsă de mijloace bisericuţa de lemn, această comoară a Ortodoxiei basarabene a fost lăsată uitării.
La moment biserica din Măcăreuca, este într-o stare avariată. Turnul bisericuţei în ultimii ani s-a înclinat tot mai mult şi este gata să cadă în orice moment. În biserică nu se ţin slujbe, pentru că este nevoie urgent de o reparaţie capitală.

Părintele paroh al bisericii din Măcăreuca, face un apel către toţi oamenii de bună credinţă:
Fraţi creştini, timp de secole această bisericuţă de lemn a fost mama spirituală a dinastiei Russo şi a tuturor creştinilor din Măcăreuca. Actualmente această podoabă a meşterilor populari din Basarabia de altă dată, se află într-o stare de degradare continuă şi necesită urgent o reparaţie capitală. Pentru ca să putem păstra bisericuţa şi pentru generaţiile viitoare, avem nevoie de sprijinul frăţiilor voastre.


Fie ca Bunul Dumnezeu să vă sporească şi să vă întărească la fapte bune!

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui!

File din istoria bisericii din Măcăreuca

Memoria oamenilor a păstrat din negura veacului o legendă, pe care am auzit-o din gura neîntrecutului povestitor, regretatului Zaharie Melnic de la Măcăreuca. Nişte oieri, coborând pe malul râului Căinari, de la origine, pe dreapta lui, au dat de un loc pitoresc, cu multă păşune, şi s-au statornicit aici. Printre ei era unul mai abil, Macarie. De la acest nume, spune legenda, şi ne pare verosimil, vine şi denumirea vechii aşezări a oierilor şi a satului de azi Măcăreuca.

Documentar localitatea îşi confirmă existenţa la 1528, când domnitorul Moldovei Petru Rareş dăruieşte printr-un act marelui armaş Marco Ciciuman 3 sate din ţinutul Soroca, printre care şi Măcăreuca.

La 1814 moşia Măcăreucei aparţinea sfetnicului Ioan Russo, iar la 1821 nobilului Grigore Ioan Russo. Această dinastie de boieri a dăinuit. La 1900 moşia o stăpânea Zinovie Russo. Marea Unire şi reforma agrară din Romania, l-au găsit aici stăpân pe Nicolae Russo. În urma exproprierii pe moşia lui se constituie 2 sate din colonişti veniţi de la Cosăuţi şi Holoşniţa Veche – Palanca şi Holoşniţa Nouă. Nicolae Russo se retrage la Bulboci pe partea sa de moşie, lăsând la curte pe fiul Boris şi fiica Zoie. Aceştia vând conacul şi partea lor de pământ unui neamţ – Gotlev. Ultimul proprietar al curţii boiereşti a fost preotul Mihail Ostap(ov), refugiat la venirea sovieticilor, în România.
În anii 1949-1952, printr-o hotărâre a Ministerului Agriculturii al U.R.S.S. pe râul Căinari, în satul Măcăreuca, a fost construită o staţiune hidroelectrică cu o capacitate de 60 de kw/h, dar aceasta nu a asigurat capacitatea suficientă şi degrabă a fost uitată.
În vechea selişte, spun bătrânii, a existat şi o mică bisericuţă de lemn. Că era foarte mică, ne dovedesc Uşile Împărăteşti foarte mici şi care, ca prin minune, s-au păstrat până astăzi.
La 1793 este consemnată existenţa unei biserici de lemn, aacoperită cu paie. Nu încape îndoială că e vorba de biserica din lemn care a juns până în zilele noastre. La 1874 această bisericuţă a fost reparată. Timp de secole ea a fost mama spirituală a creştinilor din Măcăreuca, familiei boiereşti şi a celor, care au trudit pe moşia dinastiei Russo.

"Biserica din Măcăreuca a fost păstorită de preoţi vrednici şi renumiţi"

Un prim slujitor al bisericii din Măcăreuca, găsit în scrierile timpului, este psalmistul Vasile Corcodel din Sângera.
În faţa pridvorului bisericii se află şi azi o criptă, în care sunt înmormântate soţia boierului Nicolae Russo şi o nepoată de a ei. La această biserică au venit să se închine lui Dumnezeu, să-şi facă ritualurile oameni din satele alăturate Palanca şi Holoşniţa Nouă.
Biserica din Măcăreuca a fost păstorită de preoţi vrednici şi renumiţi. Din anul 1910 până în 1917 a slujit preotul Ştefan Luchianov, născut la 1875, absolvent al Seminarului Teologic. Mormântul lui se află în ograda bisericii. Odată cu părintele Ştefan, vine şi psaltul Ştefan Singureanu, născut la 1 decembrie 1879, absolvental şcolii de dascăli. Înzestratul cântăreţ a slujit în strana bisericii până la venirea sovieticilor. El a petrecut mai mulţi preoţi. Şapte ani paroh al bisericii a fost Timotei Ostapov, născut la 1894, absolvent al Seminarului Teologic. După transferarea sa la Şuri, în locul său a venit părintele Mihail Ostapov, născut la 28 aprile 1896, absolvent al Seminarului Teologic. Prin anii 30 a slujit biserica şi părintele Vasile Iachim. Sfinţia sa a fost urmat de părintele Grigore.

În perioada interbelică

În anul 1936 binecredinciosul Nicolae Bucur, cunoscut ctitor al mai multor locaşuri sfinte, îndeamnă locuitorii din satul Măcăreuca la contruirea unei noi biserici, din piatră, mai mare şi mai frumoasă. Acest creştinesc imbold al măcăreucenilor, a fost binecuvântat de Patriarhul României Miron Cristea. Locul a fost sfinţit la 14 septembrie. De buna desfăşurare a lucrărilor s-a îngrijit părintele Mihail Ostapov şi săteanu8l Mihail Vrânceanu.

De lucrările de zidire a avut grijă inginerul Osicov, un meşter bun şi organizator iscusit. El însuşi alegea cu migală piatra adusă din cariera de la Cartofleanca, scoasă de Ştefan Pirojoc, Zaharie Melnic, Vasile Marţiniuc ş.a. Nu admitea să se pună în zid „piatră rară” , care se dărâma uşor. Varul era adus de la Cuhneşti de la Prut. Din apa de var se făcea mortarul. Cu bani adunaţi cu condica de milă şi ofrandă ale creştinilor din Măcăreuca şi din satele alăturate, s-au adunat cele necesare şi s-au ridicat pereţii până la parapet.

În timpul regimului comunist

Dar au venit anii de ocupaţie sovietică, război, de foame, de colectivizare şi biserica a rămas nefinisată. Mai târziu, pe timpurile ateismului militant, era cât pe ce s-o demoleze, pentru a folosi piatra în alte scopuri. Spun bătrânii, că Pavel Vrânceanu, a fost acela care a ripostat, a ţinut piept odioaselor tentative. La sfârşitul anilor 50 a pornit valul barbar al ideologiei comuniste de închidere, profanare şi devastare a locaşurilor sfinte. Părintele Nicolae Ursachi a oficiat ultima slujbă, rugându-se lui Dumnezeu de iertarea păcatelor celor rătăciţi. Biserica cea din lemn a fost ănchisă. Părintele Nicolae şi-a găsit odihna de veci în curtea bisericii. După cum era la modă, biserica de lemn a fost transformată în muzeu etnografic.
Cucernicul părinte Ioan Grigoraş, descendent din familii evlavioase din Palanca şi Măcăreuca, a reuşit cu mult tact şi bună înţelegere, să ia cele mai sacre lucruri: Uşile Împărăteşti ale vechii biserici din lemn, icoane străvechi de nepreţuită valoare, alte obiecte de cult, pentru a le păstra la loc sfânt în biserica din Zguriţa, la care slujea. Toate acestea au fost restituite, aşzate şi folosite în noua biserică din piatră.

Biserica din Măcăreuca după 1989

Odată cu descătuşarea sufletelor şi revenirea la credinţă, biserica de lemn a fost eliberată, renovată şi deschisă pentru credincioşi. În ea şi acum se fac slujbe pe timp de iarnă.

În anul 1989 măcăreucenii au ţinut sfat şi au hotărât să continue construcţia bisericii din piatră. Zidurile s-au păstrat bine, fără a se surpa. Spre fericire, proiectul a fost păstrat pe părţi de Măşunea Grecu şi Olga Viţă.
Lucrările au fost reluate chiar în acelaşi an, 1989. Gospodăria colectivă din localitate (director Ion Furtună) a alocat 60 mii de ruble, contribuind şi cu materiale de construcţie. Dar s-au mai adunat mijloace băneşti şi din jertfele sătenilor. Cu condica de milă au mers în 33 de sate vecine Ion Jitaru, Liba Cobâlaş, Vera Boţaniuc. Timp de 2 ani meşteri , brigăzi de construcţie ale kolhozului , precum şi meşteri de la ochiul Alb, ajutaţi de oameni din sat, au înălţat puţin pereţii, au construit turnurile şi clopotniţa, acoperindu-le cu tablă. S-au tencuit pereţii interiori şi exteriori, s-a amenajat şi s-a înzestrat biserica cu atributele de cult. A fost săpată o fântână şi zidită o casă parohială. Curtea a fost împrejmuită cu un gard metalic. Picturile murale şi ale icoanelor aparţin lui Mihail Ţurcanu, măcăreucean de baştină.
Biserica a fost gata în primăvara anului 1991. Pe 21 aprilie dangate de clopote vesteau marea sărbătoare – ziua sfinţirii noului locaş sfânt.
La ceremonia de sfinţire a bisericii a participat un sobor de preoţi în frunte cu Prea Sfinţia Sa Petru, Episcop de Bălţi, susţinut de corul unit al parohiilor Cotova şi Zguriţa. Părintele Pavel Vuluţă, paroh al catedralei în construcţie din or. Drochia, a dat citire telegramei de felicitare din partea preşedintelui Republicii Moldova Mircea Snegur. Cuvând de felicitare a rostit preotul Ioan Grigoraş, deputat în parlamanetul ţării, paroh şi însufleţitor al construirii bisericii din Măcăreuca.
Acuma la Măcăreuca sunt două biserici: cea din lemn, care ne mărturiseşte despre vechimea de veacuri şi dăinuirea credinţei creştine, şi cea nouă simbol al rezistenţei creştinilor vitregiilor regimului ostil sovietic şi a odioasei ideologii comuniste – pe de o parte – şi neclintita dorinţă a credincioşilor de a urma poruncile şi căile Domnului – pe de altă parte.
Din anul 1995 la biserica din Măcăreuca slujeşte protoiereul Gheorghe Cojocaru.

Vitalie Zagaievschi Dăinuie Credinţa în veacuri, Chişinău 2007.